Si mi-am pus lavanda-n par,mai mai!

Stiti cum sunt momentele alea in care simti atat de mult si de plin incat iti vine sa faci un pas in spate , sa inramezi secunda aia, sa te inchini la ea ca la icoana, s-o ai si s-o pastrezi, ascunsa sub perna cand ti-e somnul greu?

E atunci cand iti rad ochii sufletului, cand tot ce poti sa scoti prin carapace e un zambet mic, ca pentru tine, ca stii tu ca n-ai mai avut de mult icoane sa-ti inchini inima la ele, si zambesti,ma.

Zambesti si te inchini cand, cutreierand orasul, Intregu' intinde din timp in timp mana dupa tine, sa nu pierzi ritmul, sa nu te rataceasca, si tu chicotesti, ca stii ca n-are cum, ca ti-a umplut paharul cu flori de lavanda pe care le-ai rupt si ti le-ai pus in par. Ca ai uitat de ea si te-ai minunat de cat de parfumat e orasul, ratacind , in sfarsit gasit, cu Intregu' de mana, si abia apoi iti amintesti, cand iti zambeste cumva si te fastacesti si tu altcumva, ca de fapt voi doi colorati orasul si ca ai lavanda in par.

Cam asa e cu viata asta, cu cafea fara zahar, dar cu mult sirop, cu ziua aia lunga ca un an care a trecut de cand tot inveti si stii ca nu se poate altfel decat cu cate un pic de bine in fiecare zi, un pic din tine, un pic dimprejur, un pic de iubire.

Bine v-am regasit, dragilor :)