Gramatica pe Bucovel

 Mamai-mea a lucrat la vaci, am tot spus eu povestea asta cui a avut răbdare să asculte.
 
  Deși a făcut patru clase și știa să scrie și să citească "Omnia", pe pancarta magazinului mare din Ploiești, avea persoana a treia singular înfiptă bine în sânge și în vocabular.
 
 Nu strâmbați din nas, că așa e la țară. Deși lipsită de educație aleasă, "Bre,mămaie"  era foarte mândră și nu se dădea înapoi de la învăța trucuri noi, de doamne de la oraș.
 
 Așa se face că, într-o vară, când ne adunasem toate fetele și nepoatele la legatul viei, ne-am pus în minte să o educăm pe "babă", poate poate reușim să-l scoatem pe "ie" din povestea cu a treia plural și fata de la țară.
 
 De unde rezultă:
 
 - Bre, mămică, nu se zice "ie frați". Se zice "Sunt frați", că-s mai mulți.
 
 - Aha, haha. Sunt, sunt. Nu "ie".
 
  Minute mai târziu, niște soldați de la unitatea de peste gârlă, se opresc în buza "locului" și, zărind niște răsaduri aruncate pe acolo, o întreabă pe babetă:
 
 - Saru-mâna, mamaie.
 
 - Hai să crești mare.
 
 - Nu vă supărați, ce sunt răsadurile acelea, cartofi?
 
 Baba, mândră de noua achiziție gramaticală,   răspunde țanțos, răspicat (s-o audă și fetele-i cele cu carte):
 
  - Nu, maică, sunt vie!
 
 Leșin, sughițuri, stupoare, tăvălit pe jos printre răzoare.
 
 - Breee, nu SUNT vie. E vie!
 
 - E, %$^$%^&**% în gramatica voastră, bine că sunteți voi deștepte!
 
 :)))
 
 N.A.:  1. babă, babetă, bre mămaie au fost întotdeauna forme de alint pentru mamaia noastră, să ne înțelegem;)
 
           2. Mamaie era spurcată la gură, asta-i era farmecul, n-am de gând să cenzurez și asteriscurile.
 
           3. "Ăhă, haha" este dedicație specială pentru mamă și familia Lala, știu ei de ce.
 
 Postarea asta a apărut inițial pe Forfecutsa, defunctul blog.